Hippieeeee

Desi e sambata…m-am trezit la 7

de ce….nu stiu..mai e si vacanta..

Ma ridic din pat..ajung la bucatarie…cu dorinta de  a bea o cafea…si a fuma o tigare..

mama…ca de obicei cu gura pe mine…a inceput cu cearta..

din orice cacat..am ajuns sa ne certam din cauza curentului hippie..cu care nu prea am nici o treaba…dar nah….

s-o auzi p mama…,,Hippioti…niste drogati…jegosi…”

Mi-au venit dracii…..n-am nimic impotriva acelori oameni…chiar sunt ok…pacifisti….si altele…

De ce m-a luat p mn cu asta…?

Raspuns… DEGEABA..

Dar…am plecat si am lasat-o singura…sa-si raceasca gura degeaba…

well sa discutam putin despre asta…

I-am auzit pe multi spunand ca acest curent e unul dezgustator, ca au adepti numai drogati..anarhisti suparati pe viata si pe toti din jurul lor..

Dar fiecare are dreptul la o parere, si e foarte usori sa critici ceea ce nu intelegi decat sa cauti explicatii sau sa ,,faci sapaturi” pentru a incerca sa intelegi.

Ah da…am gasit asta…

Ei au “instituit” consumul de droguri printre adolescenţi la începutul anilor 1970. Şi au făcut să se creadă că homosexualitatea e o normalitate !

Sincer, pentru unele tari, sa-si inmoaie saliva-n frunzele de coca e normalitate.
Nimic nu-i nou sub soare si n-au instituit ei nimic. Ca orice “miscare” umana, odata ajunsa-n apogeu numeric si “dogmatic”, a degenerat. Dar mai bine gandim, traim, simtim, flower power, decat “gun power”.

nu-s ,,pui de hippiot”….dar…ii respect pe oamenii de acest gen…plini de viata, mereu cu chef de distractie..

Sa fim seriosi…cui ii place sa fie condus de cineva…sa-i spuna cineva cand si ce sa vorbeasca…cand si ce sa faca…cand sa taca..

So, PEACE MA’ FRIENDZ!!!

 

The song of the week

Gym Class Heroes -Live a little

 

The road to nowhere

Well we know where we’re going

But we don’t know where we’ve been

And we know that we’re knowin’

But we can’t say what we’ve seen

And we’re not little children

And we know what we want

And the future is certain

Give us time to work it out

We’re on a road to nowhere
Come on inside
Takin’ that ride to nowhere
We’ll take that ride

Feelin’ okay this mornin’
And you know,
We’re on the road to paradise
Here we go, here we go

We’re on a ride to nowhere
Come on inside
Takin’ that ride to nowhere
We’ll take that ride

Maybe you wonder where you are
I don’t care
Here is where time is on our side
Take you there…take you there

We’re on a road to nowhere
We’re on a road to nowhere
We’re on a road to nowhere

There’s a city in my mind
Come along and take that ride
and it’s all right, baby, it’s all right

And it’s very far away
But it’s growing day by day
And it’s all right, baby, it’s all right

Would you like to come along
and you could help me sing this song?
And it’s all right, baby, it’s all right

They can tell you what to do
But they’ll make a fool of you
And it’s all right, baby, it’s all right
We’re on a road to nowhere

I know that all roads lead somewhere. You can plan forever, but life will change those plans with little or no notice. Embrace the changes; however, if you’re unhappy with your situation, then plan again and work towards your new goal. It’s the roads to “nowhere” where you learn that you are capable of so much more than you imagined. Goals can be lofty or unbearably simple. If they’re your goals, they are important. You don’t get “years of life” back so treasure every choice and love every minute of every road.

 

The song of the week

again Dnb

The Qemists-Stompbox( Spor remix)

 

the moon…

Luna admira fantasmele visului meu, ma vegheaza…zambesc si-mi rascolesc coiful cu amintiri, i-am vazut chipul printre lacrimile varsate de timp, peste clepsidra vietii…cine este el? Vantul? As vrea sa cad peste soaptele lui, as vrea sa ma scald in oceanul ochilor lui….luna? n-o mai vad…s-a ascuns dupa norii suferintei…va ploua cu durere…luna…enigmatica imi bantuie gandul si-l transforma intr-o iluzie adanca,imposibila dar atat de frumoasa. Vreau sa zbor impreuna cu luna, noaptea ea este mama mea care ma saruta pe frunte dulce si-mi spune sa ma intorc….  E zi…….apoi iar seara..

Dar totodata un gand frumos imi strabate sufletul in timp ce ma uit la un feeric apus de soare cocotata pe un varf de munte. Sunt atat de sus incat trupul meu si cerul se contopesc, iar lumina calda a razelor de soare ma invaluie in iubire…Plutesc….zbor…asemeni unor fluturi gingasi si suavi in zari necunoscute…..e un vis….e atat de frumos si linistitor! Se lasa  seara , ce minunatie acum mandra luna imi arata calea spre univers presarata cu mii si mii de stelute care mai de care mai stralucitoare ……..plutesc…plutesc…..plutesc.

 

Truth and lie

Mi s-a spus de multe ori ca nu exista adevar. Ca nimeni nu l-a vazut, ca nu-l poate arata nimeni cu degetul. Ca fiecare om isi construieste propriul adevar in functie de informatiile pe care le are, de modul in care a fost crescut, de lucrurile in care crede, de cei din jurul lui. Ca nu se poate si e chiar periculos sa incercam raportarea tuturor lucrurilor la un adevar suprem, pentru ca, nu-i asa, oamenii sunt mult prea mici pentru a-l atinge. Fiecare cu adevarul lui marunt si neinsemnat, dar atat de important atunci cand il opunem adevarului celuilalt. De nezdruncinat, ca si cand ar fi rupt din acel copac al intelepciunii.
Aceiasi oameni care-mi spuneau ca nu exista adevar, tineau cu dintii de parerile lor, de convingerile lor, de senzattile lor. De fapt, ei isi aparau dreptul de a crede in ce vor ei. De a-si apara universul stramt in numele adevarului propriu. Ei nu pledau pentru intelegere ci pentru dreptul de a nu fi contrazisi.
Atunci cand crezi cu tarie in ceva, pentru ca ai nevoie sa crezi, transformi totul in adevarul tau. Viata ta se muleaza pe acest adevar. Toate lucrurile, oamenii, ideile intra in universul tau doar dupa ce au trecut prin acest sablon, devenit Adevarul. Si-l aperi cu disperare pentru ca nu vrei ca universul tau sa se clatine. N-ai putere sa o iei de la capat. Nu te gandesti niciodata ca cel de langa tine are un univers construit pe baza unui adevar, poate, exact opus celui pe baza caruia respiri si iubesti tu.
Atunci cand intalnesti un om care e capabil sa-si sustina adevarul mai puternic decat tine, atunci cand argumentele lui si rezultatele modului in care crede sunt superioare reusitelor tale, atunci cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare, apelezi la sintagma atat de preferata de cei slabi: nu exista adevar absolut.
Pentru ca, daca ar exista, cine l-ar detine ? Ce om ar fi capabil sa descifreze secretele universului ? Si cum l-am recunoaste ? Cum as putea accepta ca el e mai bun decat mine ? Mai demn sa detina acest adevar si mai capabil sa-l impartaseasca celorlalti.
Cat din ceea ce cunoastem e adevarat ? Cum se face ca lucrurile despre care avem senzatia ca stim atatea se dovedesc false ? De ce adevarurile noastre se schimba atat de des ? Oare acesta nu e un indicator al capacitatii noastre de a “descoperi” adevaruri ? Oare nu cumva periodica noastra cautare a adevarurilor care sa justifice noile noastre scari de valori, care sa explice ceea ce ni se-ntampla, care sa ne faca universul din nou acceptabil, ar trebui sa ne dezvaluie tocmai fragilitatea uneltelor cu care decidem ce e adevar si ce nu ?
Acest “nu exista adevar” implica un alt pericol. Acela al deductiei logice ca nici minciuna nu exista. Daca fiecare actioneza in baza propriului adevar, ramane la latitudinea noastra sa stabilim ce e minciuna si ce nu. Modelam realitatea in functie de ceea ce credem noi ca merita sa stea in categoria adevaruri sau in cea de minciuni. Suntem astfel feriti de reprosuri. Ne autojustificam pentru a nu simti sentimentul de vinovatie. Pentru ca, cel mai important e ceea ce crezi tu despre tine. Pentru ca e vorba de adevarul tau. Pentru ca, pentru a face fata celorlalti, trebuie sa fii sigur pe tine. Si asta se face cel mai simplu atunci cand lucrurile sunt impartite in alb si negru, atunci cand lumea ta nu e ravasita mereu de cautarea cine stie carui adevar asa-zis absolut, pe care nu l-a vazut nimeni niciodata. Esti sigur atunci cand oamenii se impart in cei care-ti impartasesc adevarul si in cei care impartasesc o minciuna. Pe acestia din urma esti gata sa-i urci pe ruguri si sa-i arzi intru dreptul omului de a detine adevar propriu. Al tau.
Falsificarea adevarului inseamna minciuna. Dar, oare, falsificarea minciunii inseamna adevar ?
Atunci cand nu exista adevar si, in consecinta, nu exista nici minciuna, ce inteles mai are cuvantul “incredere” ? De ce oare raporturile dintre oameni par sa se bazeze atat de mult pe un element lipsit de substanta ? In ce mod am putea sa ne sincronizam adevarurile pentru a se naste acel sentiment pe care-l doresc atatia ? Nu cumva avem incredere numai in cei ce par sa creada in aceleasi adevaruri ca si noi ? Oare nu cumva increderea e doar reflexia propriilor convingeri ? De ce ne doare atat de mult cand cineva “ne inseala increderea” ? Daca aceasta incredere n-a fost decat manifestarea dorintei noastre de a ne simti alaturi de cineva cu care sa impartasim acelasi adevar ? Oare nu suntem mai indurerati de faptul ca am inclus in adevarul nostru cealalta persoana, am asociat credintei increderea ? Oare asta nu arunca o umbra de indoiala asupra adevarului nostru ? Cine a mintit ? Celalalt sau te-ai mintit singur ?
Avem nevoie de adevar. Avem nevoie sa credem in noi si in ceilalti. Nu putem trai fara sa avem sentimentul ca impartasim cu ceilalti un adevar.
Si asta se intampla mult mai usor atunci cand nu-ti pui prea multe intrebari legate de valabilitatea adevarului tau. Dar la fel de usor se farama. Si lasa in loc o mare durere. Odata trecuta, iti fabrici la repezeala un alt adevar. Pentru ca, nu-i asa, nu exista adevar absolut. Cealalta varianta, a incapacitatii noastre de a ajunge la el, este de neacceptat!  (R.H.)

 

The song of the week

Bob Marley -Zion train

 

ME

I have to say something about myself. Sometimes it is hard to introduce yourself because you know yourself so well that you do not know where to start with. Let me give a try to see what kind of image you have about me through my self-description. I hope that my impression about myself and your impression about me are not so different. Here it goes.

I’m trying to always see the bright side of any problem, I am positive about every aspect of life….There are many things I like to do, to see, and to experience. I like to read, I like to write; I like to think, I like to dream; I like to talk, I like to listen. I like to see the sunrise in the morning, I like to see the moonlight at night; I like to feel the music flowing on my face, I like the smell of the rain coming from above….I like to be surrounded by people. I like country’s peace, I like metropolis’ noise…I like delicious food and comfortable shoes; I like good books…I like the land and the nature, I like people. And, I like to laugh.

I always wanted to be a good painter like Picasso..he had influenced millions of people trough his paintings.

My mind is like a drawing. I stand like a freak among night shadows and street vents , rushing idiotically behind my inspirational right hand.

I paint to free myself…

Well this is me….I felt the need to write something about me because many people told me they want to know me better.

 

‘morning

Nu e decat 04:40 a.m.  si ca de obicei nu am somn, am la energie in mine….si parca as avea chef de jucat niste handbal…

Vorba unui prieten..,, si uite ca s-a cracanat de ziua”…

Sunt putin obosita…dar daca ma asez in pat imi fuge somnul …nu ca in alte seri ..cam la ora asta dadeam mesaje si deja incepeam sa scriu in dodii…

I get used to it..

Am speakuit la telefon with my loved one…:X

Ce frumos e sa stai sa vorbesti la telefon cu persoana iubita..pana dimineata….mai depanati amintiri daca aveti..

mai vb despre incarcatorul de la telefon care a fost dat disparut..si a fost gasit abia dupa 2 ore de cautari…

De frate-miu care joaca Lineage || si in momentul de fata…

de taica-miu care sforaie )

de zgarieturile cu care m-am ales azi..alergand prin niste boscheti dupa o libelula idioata…

de ciupiturile de tantari care m-au scos din sarite si incepusem sa ii strivesc intre palme de nervi…

de ce am mancat pe ziua de azi..adica de ieri in cazul asta..

adica un bol mare de capsuni cu zahar…si mai multe chestii..

de vacanta pe care am asteptat-o cu totii ..cred

eu una…DAAA!!!

etc etc…

Hope you have a beeeeautifuuuuulllllll daaaay!!!! EL OU VI I! >:D<

 

Sterge praful, daca trebuie

Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine…sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,     Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta….cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp….cand sunt raiuri in care sa inoti si munti pe care sa te catzeri, muzica de ascultat si carti de citit, prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,     Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau

O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie. Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine mine:

Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda. Iar cand va fi sa te duci….si va trebui sa te duci o data si-o data,

Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa spun cat de mult timp ,mi-am petrecut

Facand curatenie!

Obisnuiam sa petrec cateva ore pe zi in fiecare weekend , ca sa ma asigur

ca totul este perfect- ,,in caz ca vine cineva”.

Apoi mi-am dat seama intr-o bna zi ca nimeni nu mai avea sa vina…

Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!

Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific ,,starea” in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut , traindu-mi viata si distrandu-ma.

Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la urmatorul sfat:

Viata e scurta! Bucurati-va din plin de ea!

O casa devine un camin atunci cand poti scrie ,,Te iubesc” pe mobila.